Dama de inima rosie

Ceva usor si bland ca o lene lunga si lesioasa m-a oprit sa imi continui blogul dar am fost impins din spate cu forta de comenturile tale draga cititorule. Ca mi se pare impotriva principiilor mele sa raspund la comment prin comment voi introduce raspunsuri catre cititorii mei avizi in urmatoarele articole (adica asta):

1.Mie nu imi place cum atac lumea, caci e ca o lupta intre David si Goliath, dar te las pe tine sa hotarasi care din cei doi sunt eu ) B-).

2.Eu ma incadrez perfect in prima categorie caci, fara sa vrem, uneori aderam la ea. Ma incadrez la fel de bine si in a doua: daca o sa imi citesti cu atentie blogul de acum inainte vei observa (caci ai un spirit al observatiei excelent) ca de multe ori “numa gura-i de mine” si ca aceeasi idee se repeta in forme imbarligate cu cuvinte geniale. As putea intra si in a treia categorie din motive lesne de inteles. Cu nihilistul si nemultumitul e mai greu. Sunt nemultumit, sunt giga-contra, sunt cu “curu’-n sus” dar sunt pasiv… nu lupt impotriva guvernului, nu ma agit… am inteles de ceva timp ca lupt cu morile de vant, asa ca imi rezerv un post de observator, dupa cum ai dedus singura.

3.Daca promiti ca il vei citi, nu are rost sa renunt la exprimarile mele pompoase (poate nu ma credeti, dar de multe ori asa vorbesc IRL). Vreau sa imi fie citit blogul, nu neeaparat indragit, dar o sa mai las din termenii invatati de pe wikipedia dintr-un motiv pe care nu ma chinui sa il inteleg ).

4.E un comment la blogul cu fluturasii si cu splina (blog pe care il consider excelent dar uneori ultra-saturat de repulsie… nu vreau sa fac reclama mascata, dar tine-o tot asa!), lung, critic si amar. Mi-am facut timp si am citit blogul respectivului… ala e un blogarist bun si mai sunt si altii.

5.Nu sunt de acord cu a doua afirmatie. Daca incep sa scriu ceva am dreptul sa las afara exact acele lucruri care nu ma multumesc, incercand sa ating o perfectiune. Adica, eu aleg sa imi fac acea proiectie virtuala si am dreptul sa o retusez pe alocuri. Bineinteles ca nu poate sa fie ideal, dar poate sa fie bun.

Ca am terminat cu raspunsurile pot trece la tema pe care o propun la brainstorming in seara (dupa-amiaza asta). Ce e dragostea adevarata? Sa pornim de la un citat (desi greu de descifrat, voi incerca din ras-puteri):

Originalul eki am plekt la somn..k deja prea moltzi draki pe ziua de azi..yo mint c pl sa fak..k yo fak orike ptr el ji yo mint..perfekt…..ji yo tot il ub da ma rog..plm..saturata de viatza asta de kkt`..((((( masss.. (va ramane anonima autoarea acestei bucati de intelepciune).

Traducerea: Deci am plecat la somn, ca deja am prea multi draci pe ziua de azi. Eu mint, ce pula sa fac, ca eu fac orice pentru el si eu mint… perfect! Si eu tot il iubesc, dar ma rog. Pula mea. Saturata de viata asta de tot cacatul… mass! (scuzati limbajul, dar voi incerca sa raman fidel originalului)

In primul rand, autoarea se declara obosita si nesatisfacuta din punct de vedere amoros. Din context se poate deduce ca “dracii din femeie” se datoreaza unei nelinistii sufletesti ce izvoraste dintr-o prea mare dragoste fata de o alta persoana, cred ca de sex opus. Tanara domnita este INDRAGOSTITA.

Exista verbul “a iubi” si e la moda in vocabularul tineretului roman. Adolescentii nu mai au retinerea aceea in pronuntarea sintagmei celebre : “Te iubesc” si sunt deosebit de libertini in realizarea ei, gresit ce-i drept. Felul in care vorbesc reflecta o adanca necunoastere a vietii, o ilustrare emblematica a proverbului “tot ce zboara se mananca”.

Dragostea e un sentiment, probabil pur, inocent, vivace si inefabil. Spun probabil caci nu am nici o relatare in care sa ma incred. Toti au, pe rand, cate o mare dragoste pe care nu se sfiesc sa o impartaseasca celorlalti din jur. Ei nu se gandesc la sansele ca iubirea lor mareata sa fie reciproca cu adevarat. Defapt, ei nu se gandesc nici daca iubirea lor mareata pleaca intr-o parte, daramite sa se mai si intoarca. Ei se lasa dusi de pasiune, isi imagineaza cavaleri in piele pe cai de mii de cai putere care vin si “klk tote boarfele p kp” (calca toate boarfele pe cap).

Sunt unii care realizeaza acest lucru, dar inca spera. Unii plac aceeasi persoana timp ce multi ani si uita, defapt, de unde aceasta atractie. El sta si se gandeste : “de ce mi-o place de asta?! Ah, da!, cred ca e iubire.” Nici asta nu e iubire, e doar obijnuinta, intrarea in reflex a dorintei de a iubi, el devenind o catea a lui Pavlov, la fel ca si ea, probabil (Vinovat!).

Sunt altii care privesc curbele femeii/barbatului (desi poate nu tot curbele) si mediteaza asupra calitatii acestora (“Ce buna e”). Vad ca e mai rasarit si PAC! Rasare luna singura, ei au impresia ca o prind si o prefac intr-o dragoste mare. Se inseala… e doar atractia fizica, un instinct animalic apendicesc.

Altii sunt urati. Grasi, murdari, antipatici, neatragatori! Traiesc numai prin dorinte si cand colo se nimereste un el/ea sa o indrageasca. Sunt atat de fericiti de moment incat declara satisfacuti ca iubesc si sunt iubiti… tot gresit: e doar un instinct de auto-conservare.

Nu am tupeu sa descriu dragostea adevarata, si ma si indoiesc insa de existenta ei. Ii vad insa scopul celei neadevarate: am ajuns sa realizez ca asemenea idei, o speranta a iubirii, sunt absolut idioate si imposibil de realizat. Stiu sigur ca nu exista dragoste adevarata. Si ce am rezovat? Nimic… din cauza asta imi lipseste un scop, un catalizator emotiv care sa ma faca sa incerc ceva nou. Vad cate o pasiune tracatoare ce incearca sa asceda la dragoste si o indepartez cinic, zicand ca nu sunt/e demn/demna.

Asadar, draga cititorule, te rog iubeste asa, tampesc si fad caci asa e mai bine. Voi incehia postul caci incep sa ma infierband si sa ma enervez, si nu e bine sa scrii cand esti nervos. Va las sa ganditi insa asupra a patru citate destepte :

Era sa ma indragostesc dar s-a aprins lumina. (Puricica Cristian – poate fi un vers, nush)

Fidelitatea este doar o marca a neputintei (Oscar Wilde)

Dimineata, dragostea lor eterna se duse dracului (Banica Adrian)

Il iubesc da’ ma rog (domnisoara citata si mai sus – fata asta fara sa vrea a creat zicala care poate cel mai bine defini dragostea moderna! Acum abia imi dau seama cat de geniala a fost din greseala)

~ by adibanica on April 4, 2007.