Insulta, sau despre vaca de lemn
Sa incep prin a blasfemeia „ Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemanarea sa”. Sa nu va fie cu suparare dar privind in jur nu as putea spune ca aceste cuvinte ii aduc neaaparat un omagiu. Sa ni-L imaginam pe Dumnezeu asa? Sa fie El asemenea elevului de langa mine care probabil scrie fericit despre mai stiu eu ce aberatii optimistice cu privire la vreo mare putere interioara a omului comun? Mi-ar place sa ma aplec spre El si sa ii soptesc:
-Da-ti jos ochelarii si priveste in jur.
Probabil mi-ar raspunde ca vede in ceata fara ei… Ei bine aia inseamna sa vezi corect ce e in jur.
Puterea interioara a omului este un subiect delicat. Ca sa folosesc o expresie pe care o ador: „Puterea interioara a omului e atat de sublima incat lipseste cu desavarsire”. Imi pare rau ca poate o sa insult dar sa recunoastem cu totii ca vorbim despre ceva un concept teoretic si, de ce nu, utopic.
Recent am avut o discutie cu o amica. Am intrebat-o ce parere are despre literatura in general si despre „Emotie de toamna” in particular. Am murit putin cand a inceput sa imi abereze despre cat de mare a fost demonstratia lor, ca i-a omorat „profa” cu trei pagini cu prostii, ca X si Y nu s-au gandit la ce cai verzi pe pereti scoatem noi din poeziile lor. Daca am ajuns in asemenea stadiu incat tot ce putem spune despre un subiect este ceea ce ni se ofera pe tava ce pretentii sa mai avem cand vorbim despre Puterea Noastra Interioara?
Suntem niste marionete ghidate de alte marionete, trase si jucate la randul lor de inca niste marionete si ciclul asta se repeta de atatea ori incat uneori incep sa ma indoiesc de existenta unui papusar. Oricum credeti ca papusa de jos, cea de sus sau oricare alta alta posibilitate decat sa joace, sa fie ingradita de propriile ei sfori (le vom spune sentimente), incheieturi (probabil etica) si de degetele deloc dibace alte unui papusar relativ (conceptii). In tot sistemul asta sofisticat de sfori, brate de lemn si vointe fara vointa proprie manate de alte vointe unde mai avem loc sa punem si de un varf de putere interioara.
Omul a fost creat intr-o gradina. De la inceput am fost ingraditi, desi ni s-a dat voie sa recurgem la o falsa senzatie de libertate. De la inceput Geppeto l-a facut pe Pinnochio de lemn. Acum cu totii ne credem baietei adevarati dar nu ne dam seama ca ne impiedicam unii de nasurile celorlalti.
Sa ne aducem aminte ca si Pinnochio a avut odata sansa sa devina un om in carne si oase dar a lovit-o cu piciorul. Asta facem si noi zi de zi. Speram cat de cat ca prindem o bucata de putere interioara dar o pierdem inca dinainte sa o captam inca prin speranta.
Suntem asemenea unei turme. Ne mana o mana de vacari care defapt sunt si ei niste vaci. Si toti din noi ne credem Cow-Boy dar cruntul adevar e ca suntem elementele fundamentale ale turmei.
Primul care se va recunoaste vaca cu sfori, vaca de lemn acela va da prima dovada de putere interioara. (din pregatirea pt olimpiada)
Imagineaza-ti o lume ideala.O lume in care zeul suprem ar exista in fiecare dintre noi si , probabil, ar reprezenta puterea interioara de care suntem privati.In utopia asta amica ta nu ar vedea in “Emotie de toamna” doar pagini de demonstratie,ar simti versurile si ar sti ca eul liric al lui Stanescu a vrut sa treaca dincolo de cuvinte prin versurile sale.Sau poate amica ta ar gandi/simti ceea ce crezi tu ca ar fi ideal,avand in vedere ca utopia iti apartine.Banuiesc ca si in utopia ta, ca si in a mea nu ar exista papusari si marionete ce conduc alte marionete and so on.Sentimentele,etica si conceptiile ar fi insiruite lin si modelate dupa caracterul utopic al fiecaruia.Deci am avea putere interioara, si totusi tu cum ti-ai folosi puterea interioara intr-o lume ideala?
Poate ca sistemul de sfori,brate de lemn,uneori si “tartacute” de lemn,se apropie de ideal in lumea noastra plina de erori.
In plus, sunt ferm convinsa ca in fiecare exista puuutina putere, doar ca nimeni pare sa detina supremul secret al fructificarii ei.Si chiar daca l-ar detine, dat fiind ca lumea noastra nu este utopica, nu l-ar impartasi nimanui.Si pentru ca persoana respectiva ar fi unica in societatea de vaci(dar pot fi la fel de bine oi,capre,etc) ar fi marginalizata.Astfel tot noi, la fel ca si Pinnochio, am da cu piciorul unei(sau poate unicei) sanse de a fi condusi de un vacar iscusit.
Dar cum nimeni nu pare sa vrea sa descopere “supremul secret” sau putini sunt cei care stiu ca exista putere interioara, vom continua sa fim condusi de vaci in piele unor vacari,care pe deasupra mai sunt si in minoritate.Nu sunt rea acum, doar ca am ceva probleme cu minoritatile si cu “statului lor privilegiat”.
Kiar vorbeam zilele trecute despre instinctul de turma…nu are mare legatura cu postul tau, dar mi-am adus aminte k toti suntem doar niste oi ( sau vaci despinde cum vrei sa o iei) kre urmeaza/imita niste oi/vaci mai inteligente/shmekere ( asta cred ele) etc…shi dak tii la okii mei pliiiiz scrie mai mare